 BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
Istoricul Bisericii cu hramul Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil parohia Izvorul Dulce II, comuna Beceni, jud. Buzău:
Biserica este construită din lemn, în formă de cruce cu trei turle, învelită cu tablă, situată în dreapta şoselei Buzău – Vintilă Vodă, km 25, în proximitatea drumului judeţean pietruit Izvorul Dulce – Blăjani.
Pictura este executată de către Nicolae Blidaru, sub conducerea pictorului Rudeanu, în stil realist, nu are importanţă artistică, însă culorile au un aspect plăcut ochiului. Starea de conservare este bună, în iulie 2007 se vopseşte exterioriului bisericii (acesta nu mai fusese vopsit de foarte multi ani, prin vopsire aspectul bisericii s-a schimbat considerabil), fiind înlocuită tabla acoperişului în 2005 (cu efortul credincioşilor îndrumaţi de pr. paroh Anghel Dumitru) şi turlele recondiţionate în 2008. Nu are inscripţii exterioare, nu posedă obiecte de valoare istorică sau artistică.
Construcţia bisericii a fost terminată în anul 1941, aşa cum aflăm din pisanie: „Întru strălucita slavă a Preasfintei cei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi şi în cinstea hramului Sfinţiilor Mai Marilor Voievozi Mihail şi Gavriil, fost-a mai la vale o Biserică de lemn clădită la anul 1806, în care s-au închinat credincioşii vreme de 114 ani. Dar întâmplându-se să fugă pământul de sub ea, a rămas în părăsire, ridicându-se măreaţa biserică din vale, de pe malul gârlei.
Însă locuitorii acestui sat, n-au îngăduit ca vechea lor biserică să se risipească, ci în zilele şi cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Ghenadie Niculescu al Eparhiei Buzăului s-au îndemnat în anul 1935 şi cu bârnele de stejar ale vechii Biserici, cu multă cheltuială a lor şi cu ajutorul altor binevoitori creştini, au înălţat acest sfânt locaş, aşezându-l iarăşi sub paza Sfinţilor Voievozi Mihail şi Gavriil, aşa cum a fost din vechime”.
Izvor dulce, natural, trece din deal pe sub biserica şi adapă locuitorii şi vieţuitoarele satului de mai bine de 50 de ani, chiar şi în vreme de mare secetă. Intr-un cadru mioritic exista o vatra nestinsa a credinţei noastre strămoşeşti. Aici timpul s-a oprit in loc, amintirea s-a unit cu nădejdea. Aflat în mijlocul naturii, satul nostru este o insulă într-o mare de verdeaţă, plină de salcami, scaldată în multe izvoare naturale.
Acest locaş de cult are o vechime de 59 de ani (construit în 1941), oferind asistenţă religioasă unui număr redus de familii creştine. Pe lângă scăderea importanţei mediului rural în favoarea marilor centre industriale, comunitatea mai primeşte o lovitură grea prin alunecări masive de teren în anii 70 din secolul trecut, în urma cărora majoritatea gospodăriilor au fost grav afectate, iar familiile au fost mutate lângă şosea, în parohia vecină.
La altarul sfântului locaş au slujit lui Dumnezeu şi oamenilor preoţi de vrednică amintire: pr. Leon Teodorescu (care s-a ocupat de ridicarea Bisericii), pr. Ştefan Iamandi, pr. Dumitru Anghel (care a reuşit în 2005 înfiinţarea parohiei noastre Izvorul Dulce II cu personalitate proprie), pr. Urjan Adrian Dumitru şi actualul preot paroh Popa Mihai Corneliu, profesor titular de religie al comunei vecine Cernăteşti.
Pe data de 27 ianuarie 2007 (Aducerea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur) are loc prima Sfântă Liturghie oficiată de actualul preot paroh Popa Mihai, realizându-se astfel începând cu această dată o continuitate în oficierea slujbelor cu regularitate în duminici şi sărbători în acest sfânt locaş, fapt datorat în principal Înalt Prea Sfintiei Sale, Înalt Prea Sfintitul Parinte Epifanie Norocel, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, care ulterior, pe 15 martie 2007 a efectuat o liturghie arhierească cu un sobor de preoţi (PC. Pr. Consilier eparhial Negoita, PC Pr. Protoiereu Visan, PC Pr Urjan Adrian), diaconi (PC Dumitru Aurelian şi PC Preda Ciprian), singura de acest fel de la sfinţirea bisericii din 1941.
De menţionat etimologia toponimului Izvorul Dulce, aşa cum este explicată de bătrânii satului: se zice că în vechime, cu peste o sută de ani în urmă, după întemeierea satului pe terenurile roditoare de lângă pădurile de salcâmi, atunci când copiii veneau de la scăldat în gârla Slănicului, când urcau spre sat, mâncau din merele pomilor aflaţi pe malurile izvorului din zonă. Fiind dulci la gust, ca şi izvorul de fapt, în contrast cu apa sărată a Slănicului, au dat numele satului – Izvorul Dulce. Cu ocazia hramului, la noi în zonă credincioşii împlinesc vocaţia ospitalieră a românului, fiind foarte mulţi credincioşi invitaţi din parohiile vecine.